copiereanuefurt/termeni-eronati.html

<h2>Pirateria</h2>

<p>Termenul „piraterie” este deseori folosit pentru a face referire în realitate la copierea care nu este autorizată de autori (dezvoltatori, artiști, redactori etc.). Prin acest termen neadecvat, care le creează cetățenilor o idee eronată despre copiere, se intenționează echivalarea din punct de vedere etic a <i>copierii</i> lucrărilor și împărtășirii copiilor fără acordul autorilor cu <i>infracțiunile</i> de a ataca nave și a le fura încărcătura. Noi considerăm că utilizatorilor trebuie să li se garanteze libertățile de a folosi, copia, modifica și împărtăși lucrările, fără a necesita permisiunea autorilor odată ce au intrat în posesia unei copii a lucrării, iar restricționarea acestor libertăți este un lucru neetic.</p>

<p>Restricționarea acestor libertăți afectează negativ publicul și implicit, lucrarea și pe autor. Este dreptul autorilor să câștige venituri de pe urma lucrărilor pe care le realizează (creații culturale sau programe de calculator), din fonduri inițiale, modificări ulterioare operate de aceștia, reprezentații în direct și alte evenimente publice, din vânzarea de pachete promoționale ș.a.m.d., dar nu din controlul copiilor pe care utilizatorii le fac și le împărtășesc cu alți utilizatori. Crearea unei copii nu reprezintă efortul autorului și ar trebui să fie în afara jurisdicției acestuia, de aceea este o nedreptate să se perceapă taxă de autorizație pentru fiecare copie în parte. Impunând aceste reguli, autorii îndepărtează publicul, determină scăderea popularității lucrării și „recuperează” prea puțin din acele „pierderi” virtuale, fiindcă majorității publicului, fiind pusă în fața deciziei de a cumpăra o copie înainte de a-i putea evalua calitatea, pur și simplu îi va scădea interesul pentru lucrare.</p>

<p>Astăzi tot mai mulți dezvoltatori și artiști aleg să creeze <a href="index.php#programe-libere">programe libere</a> și <a href="index.php#cultura-libera">creații culturale libere</a>. Acești autori oferă publicului libertățile de a le folosi, copia, modifica și împărtăși lucrările, inclusiv în scop comercial. Fac acest lucru de cele mai multe ori din considerente etice, dar există și avantaje practice care merită precizate. Eliberând lucrările, autorii inițiali pot primi și integra contribuțiile venite din partea comunității de utilizatori, lucrările lor devenind mai bune decât cele restricționate. Libertatea digitală asigură o concurență loială și oferă oportunități reale pentru inițiativele noi.</p>

<p>Noi vă recomandăm să nu folosiți termenul „piraterie” când vă referiți la copierea restricționată, deoarece pirații fură, nu copiază, ei folosesc nave, au în dotare arme și comit infracțiuni, acționând împotriva societății. Folosiți termeni adecvați, cum ar fi „copiere interzisă” sau „copiere restricționată” sau chiar „copiere neautorizată”. Utilizatorii nu sunt pirați, ei sunt cetățenii societății digitale cărora le este refuzat dreptul de a participa ca cetățeni activi prin restricții menite să-i exploateze, având suportul legilor actuale, pe care le considerăm incorecte.</p>

<h2>Furtul</h2>

<p>Campania „Stop pirateria și contrafacerea” folosește cuvântul „furt” în mod arbitrar atunci când se referă la copiere, lucru care este incorect. Realizarea unei copii nu reprezintă un furt, copia „originală” rămânând în posesia celui care o deținea și înainte de operațiune. Munca autorilor nu poate fi furată prin copiere deoarece o lucrare copiată nu este furată. Problema este că actualele legi ce privesc drepturile de autor și drepturile conexe încearcă să justifice un model de a remunera autorii care intră în contradicție cu natura mediului digital și libertatea de a copia, creând noțiuni eronate ca „proprietate intelectuală”. Pentru ca acest model (care nu funcționează pentru creații digitale - imateriale și virtuale) să fie valabil, este necesar ca oamenilor să le fie interzis să copieze și să împărtășească lucrările. Dar s-au efectuat studii care demonstrează că astfel de măsuri nu sunt necesare pentru ca artiștii să poată fi remunerați. Autorii <a href="http://www.techdirt.com/articles/20091119/1634117011/future-music-business-models-those-who-are-already-there.shtml">în continuare pot face bani<a> (chiar și mai bine, <a href="http://www.prototyping.es/procomun/new-models-for-%E2%80%98cultural-production%E2%80%99-the-new-is-the-culture-not-the-model">totul depinde de modelul de afaceri ales</a>) și fiind corecți și oferind oamenilor libertățile de a folosi, copia, modifica și împărtăși oferite de mediul digital. Din contra, când un autor alege să impună restricții publicului lucrării sale, profitând de legile actuale, acest lucru conduce la daune atât autorului cât și audienței sale. Există o mulțime de căi prin care autorii să fie remunerați, fără a recurge la restricții.</p>

<h2>Contrafacerea</h2>

<p>Campania „Stop pirateria și contrafacerea” încearcă să pună pe același plan copierea cu contrafacerea, care sunt două lucruri total diferite. Contrafacerea reprezintă crearea (deci, nu copierea) unei lucrări similare celei luate drept model și falsa ei atribuire autorilor lucrării imitate. Această practică neetică profită de reputația produsului imitat pentru promovarea unui produs concurent pe piață. Copierea lucrărilor nu are nimic în comun cu aceasta, fiind o reproducere exactă a biților, asigurată de natura mediului digital; copia poate să fie ușor verificată că este identică cu copia originală (la rândul ei, o copie a altei copii „originale” ș.a.m.d.) și realizarea ei ar trebui să fie un drept al utilizatorilor.</p>

<h2>Plagiatul</h2>

<p>Plagiatul este infracțiunea de a-ți însuși meritele de a fi creatorul unei lucrări care de fapt are alt autor și nu are nimic în comun cu copierea. Cineva comite plagiat atunci când nu menționează corect autorul/autorii lucrării sau paragrafelor din lucrarea sa. Lucrările care sunt modificate (deci nu doar copiate) trebuie întotdeauna să menționeze autorul sau autorii anteriori. <i>Acesta</i> este dreptul autorului despre care ar trebui să discutăm, e dreptul său să fie recunoscut ca autor. Este dreptul utilizatorilor să facă copii, să le modifice și să le împărtășească, odată ce o copie intră în posesia lor.</p>

<h2>Proprietatea intelectuală</h2>

<p>Termenul „proprietate intelectuală” este foarte des utilizat pentru a face referire la legi despre brevete, drepturi de autor și drepturi conexe, mărci înregistrate și secrete industriale. Aceste legi tratează lucruri diferite și utilizarea unui singur termen ca „proprietate intelectuală” pentru a face referire la ele reprezintă o eroare de logică. Lucrurile la care se referă fiecare din aceste legi în parte nu pot fi tratate la fel ca bunurile fizice asupra cărora se aplică legea proprietății private. Bunurile fizice (cum ar fi pământul sau casa) diferă de lucrările intelectuale sau informația. Lucrările intelectuale și informația nu se exclud și nu se consumă în timpul folosirii. Spre exemplu, dacă cineva face o copie unei lucrări și o folosește, această acțiune nu consumă copia altcuiva și nu 
previne folosirea lucrării originale. Din aceste motive, noi recomandăm evitarea acestui termen eronat, creat să provoace confuzie, „proprietate intelectuală”.</p>